ziua 565 Penang: gusturi și obiceiuri

Dacă ajungi in Penang, să mănânci. Fără ezitare, fără regrete. Încearcă să încerci tot, oricum nu vei reuși. Slăbești tu după ce pleci.

Malaysia stă bine la multe capitole, ai ce face și ai ce vedea. Dar parcă cel mai bine din toate se situează la capitolul mâncare. În primul rând datorită poziționării geografice și a multitudinii de neamuri ce conviețuiesc și gătesc laolată.
Insula Penangului nu face nici pe departe excepție. Indienii sunt la ei acasă, reprezentând o treime din populație, chinezii sunt și ei foarte bine așezați și, printre malezienii get-beget vei afla o destui care sunt pasionați și de alte bucătării: japoneză, vietnameză, thai, europeană sau de fuziune. Le-am aflat pe toate, de cele mai multe ori la superlativul absolut.

De la rafinamentul simplu și desăvârșit al bucătăriei nonya (sau peranakan, descendenții primilor chinezi ce s-au stabilit in Malay) la catifelările de cașmir ale naan-ului indian cu fructe de pădure.

De la creveții pane asortați cu fructe exotice la sashimi proaspăt-proaspăt, și perfect-perfect echilibrat.

De la tacos adaptați la legumele și mirodeniile locului la un fondue de durian (fructul-rege al Malaysiei) pe care nu il vom uita cu una-cu două. Mai ales că a fost mare cum il vezi ceva mai jos.

                        

                   

                    

Mda, îmi place să mănânc. Îmi place să încerc gusturi noi și tradiții vechi. Și da, îmi place să mă joc cu mâncarea. Asta e.
Am avut treabă în Penang.

.

               

Mai poți? Mai avem, nici nu am atacat subiectul street-food, unul definitoriu pentru Penang. Iar locala laksa este oficial în topul primelor 10 cele mai rafinate feluri de mâncare din lume.

ziua 562 Penang: după-amiază pe Love Lane

ziua 560 Penang: zidurile din George Town

ziua 493, Oaxaca, pe dinăuntru

Oaxaca...Oaxaca este una dintre cele mai pitorești regiuni ale Mexicului, cu aproape 600 de municipalități dintre care 418 sunt autonome din punct de vedere juridic și administrativ, încă de pe vremea spaniolilor conquistadores. Sunt guvernate de usos y costumbres, adică sisteme bazate încă pe legile și cutumele tribale, ancestrale.
Sunt sigur că pentru autorități este un major pain in the ass.
Dar pentru tine, vizitatorul pierdut pe străzile orașului, asta înseamnă incredibil de multe.

Înseamnă spectaculoase puneri în comun,

istorii zbuciumate, în tăcute mânăstiri,

 înseamnă tradiții păstrate, vii și adevărate,

un vibe aparte în miezul nopții,

cald dar impozant când vrea,

un altul, în miezul zilei,

plin de viața și freamăt,

 înseamnă trecut clasic și european,

prezent autentic și zapotec,

o bucătarie celebră în toată lumea, unică până și pentru mexicani,

înseamnă străzi precum grădinile botanice,

grădini botanice precum deșertul,

deși în mijlocul orașului din mijlocul munților,

și o lumină fantastică, dramatică,

care te face să te întrebi non stop cine este alien aici: tu, sau tot ce te-nconjoară?

ziua 474, Riviera Maya dintotdeauna

Te bate Cine-trebuie dacă pui piciorul in Mexic și nu faci cunoștință cu trecutul glorios al acestui colț de lume. Zapotecii, mayașii, aztecii și o puzderie de alte neamuri sunt încă prezente în zonă, și la propriu dar și sub forma vestigiilor cruțate la 1500 de spanioli sau dezgropate la 1900 de arheologi. Le-am făcut câte o vizită (sau mai multe) fiecărui neam în parte, dar fii pe pace, nu am să te plictisesc cu toate. Despre șarpele pe care soarele îl desenează fix la echinox pe marea piramidă de la Chichen Itza (pe care americanii crescuți la Mac se mai ambiționează încă să o numeasca the chicken place) poți citi și singur aici.

Scăldată de Marea Caraibelor, Riviera Maya, centrul marii civilizații distruse in secolul XVI de către simpaticii conquistadores, păstrează încă multe dintre semnele gloriei demult apuse. Le vezi la tot pasul, de la felurile de mâncare la oamenii care arată și vorbesc ca in Apocalypto lui Mel Gibson, de la indicatoarele rutiere (pe care dacă le poți citi nu le vei putea pronunța) la vestigiile din Tulum, Uxmal sau Xel Ha. Le vei găsi mayașilor templele, piețele, casele și piramidele presărate printre plaje, parcuri de distracție și shopping centers, stațiuni invadate de noii cuceritori vorbitori de rusă sau ingles.

Dar cum am mai spus-o și am s-o mai fac, Mexicul rămâne un mare sandwich de timp și așa se face că vei vedea, concomitent, și acele aspecte care au fost acolo încă dinaintea mayașilor sau a civillizațiilor pre-columbiene. Și care, cu puțin noroc, ne vor supraviețui și nouă: jungla, cenotele (acele lacuri marine adăpostite în general în peșteri) și mai ales miile de iguane care le-au văzut și le știu pe toate și-și permit să stea nonșalante la plajă printre generațiile de turiști ce vin și pleacă. Nu sunt cameleoni iguanele mele, dar dacă nu se mișcă ai nevoie de ochi antrenat să le deosebești de mediul înconjurător. Ai șapte în postarea asta, baftă la căutat!

PS: Nu, el nu e iguană, e un perrito întreprinzăreț din sat care și-a deshis o afacere ce ar trebui să fie profitabilă. Momentan așteaptă clienți.