...anul ăsta am ajuns în Chaloklum de pe mare, cu un long tail boat negociat
la sânge în Nai Pan, câțiva kilometri mai la sud. Zâmbetele ne-au răsărit pe fețe
de îndată ce am zărit din larg silueta impozantă și albastră a hotelului Viva,
dominând întregul sătuc, cu cele două etaje ale sale.
Am călcat pe plaja îngustă încercând, pentru a câta oară în ultimele două
luni, un extraordinar sentiment de apartenență. Și Chalocklum a rămas la fel!
Ritmul incredibil în care se schimbă la față toate locațiile turistice din Thailanda
nu l-a atins. Cafe del Mar - varianta Thai - este la locul ei cu aceleași patru
mese. Mirosul de pește pus la uscat peste tot, este - spre mini-necazul Roxanei
- pretutindeni. Până și Cicio, papagalul-mascotă de la Viva pare neschimbat,
prizonier pe aceeași cracă.
Nici prin creanga minții nu ne-a trecut să mai sacrificăm minute prețioase căutând
alt loc pentru noapte. Până la toată urma,Viva se dovedise cea mai prietenoasă
variantă de cazare și, cel mai important, trecuse deja de cinci și Geni începea să-și
prepare faimoasele bunăciuni, la doar 100 de metri mai încolo. Am intrat așadar
grăbiți în hotel, l-am salutat cordial pe Edy, italianul boem ce deține locația și am
atacat recepția, înarmați cu pașapoartele, ca niște turiști experimentați ce eram deja .
Tot din experiență am știut și cum să negociem :
- Cât e camera dublă?
- 1200 baht.
Am numărat banii,i-am pus pe masă, apoi ne-am amintit că anul trecut am stat cu 1000
- Aaaa,ok. E bine o mie atunci!
Am luat 200 înapoi, rucsacul și cheia. Deh, Thailanda!
Când ne-am trezit, 30 de secunde mai târziu, fix în aceeași cameră în care
stătusem cu un an înainte, nu ne-am minunat din cale-afară. Oricum nu se
schimbaseră lucrurile în Chaloklum, de ce am fi dormit noi altundeva?
Touși , când am văzut zăvorul incă rupt, am început să râdem.
- imediat va urma! -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu