ziua 370, oamenii din Hoi An

mereu puși pe șotii

uniți în așezate comunități

mândri de ceea ce fac

frumoși și adevărați

împăcați cu ceea ce a trecut

deschiși la ceea ce va urma

și foarte angrenați în ceea ce fac

...așa aveam să-i găsim pe oamenii vechii așezări, cei care dau de fapt adevărata culoare a Hoi An-ului care ne-a picat cu iremediabil tronc.

ziua 369, galben Hoi An

...când aveam să ne trezim intr-un orășel cu totul și cu totul galben, cu ziduri galbene, case galbene, fructe galbene și oameni...foarte de treabă! Un loc incredibil, uitat de timp dar nu și de trecerea lui,   în care soarele își face treaba și căldura lui se reflectă în tot și-n toate. 

Și unde, pentru ca povestea să fie completă și adevărată, mijloacele motorizate de locomoție sunt total interzise, prin lege.

Singur, râul Thu Bon, sursă de supaviețuire și periodice inundații, aduce o pată de verde în peisaj...cu excepția zilelor însorite, în care oglindește cuminte clădirile din micul port :)

Clar, Hoi An a fost dragoste la prima vedere, unul dintre acele locuri în care, deși conștientul te minte că nu ai fost niciodată, inima iți jură că nu ai plecat nicicând.

ziua 368, culorile nopții în Hoi An

Conform obiceiului Imediat Durează am foit toată ziua - luându-ne rămas bun de la bunul Da Lat, respectiv încercând (cu succes) să prindem un avion - și am ajuns in Hoi An pe înserat. Dar am simțit de la primul apus și incă din afara orășelului că Unesco l-a declarat World Heritage Site cu un motiv. Adică:

În general și din experiență știu că nu e bine să judeci un oraș după felul in care îl vezi pentru prima dată in fapt de noapte. Este momentul în care o așezare străină ți se arată mai puțin prietenoasă și mai rezervată cunoscătorilor. Străzile sunt întortocheate fără rost, casele sunt toate la fel și pisicile, bien sur, toate negre. Tu ești mai turist decât ai fi pe vreme de zi și ai tendința să nu pricepi nimic, în cel mai evident mod cu putință. Ei bine, Hoi An a făcut o mare excepție de la regulă, lăsându-ne cu respirația mică din prima secundă.

Și în ciuda exploziei de culoare nocturnă, a vibe-ului fantastic și a felului aproape mistic in care i-am simțit pe localnici, nimic nu ne-a putut pregăti pentru ceea ce aveam să descoperim in lumina zilei următoare...