miercuri, 31 decembrie 2014

ziua 384, portrete din Hanoi



Cu cele peste șapte milioane de locuitori, capitala Vietnamului este mult prea mare și diversă
pentru cele șapte zile pe care i le-am acordat. Sau cuvinte. Nu m-au șocat nici numărul nici diveristatea. M-a uimit însă căldura și deschiderea acestor oameni.

A fost locul în care am interacționat detașat cu cei mai mulți semeni pe minut pătrat din toată lumea asta. Și de asta am ales să-ți descriu Hanoi în portrete.











   stop.


ziua 381, Ha Long Bay, paradisul pierdut


Ha Long Bay trăiește la câteva ore de Hanoi, în Nordul Vietnamului. Cu cele aproape 2000 de insule care o împodobesc, este considerată una dintre cele 7 minuni naturale ale planetei. Și Unesco World Heritage Site. For whatever is that supposed to be stating.

Am petrecut două zile în mijlocul ei și am învățat ceva despre frumusețe. Frumusețea este ceea ce este doar dacă o lași să fie ceea ce a fost mereu.

Acolo am înțeles că simpla noastră prezență își avea aportul în pierderea unui paradis. Am luat cu noi un apus și un răsărit și am plecat mai bătrâni cu o viață.


















Este momentul în care ar fi trebuit să-mi închei postarea. Să te las cu imaginea idilică a celei de-a șaptea minuni a lumii așa cum este ea. Și pe mine cu aura celui care a avut plăcerea să ți-o descopere prin frumoase imagini și să împrumute în ochii tăi un pic din măreția locului. Ba poate chiar să-ți nască un gând micuț de a da o fugă până acolo. 

Dar NU vreau să ajungi și tu in Ha Long. 
Cel puțin nu înainte de a-ți arăta și prețul pe care locul îl plătește zilnic pentru frumusețea sa.




Fotografii urâte și dezgustătoare, știu. Dar la fel de adevărate ca primele. 
Făcute nopatea, când fiecare dintre vaporașele pitorești își varsă toate deșeurile de peste zi in mare. Făcute dimineața, când mare parte din gunoiul deversat încă gravitează in jurul ambarcațiunilor, ca o acuză surdă. 
Pe unul dintre aceste vaporașe ești tu, iubitorul de frumos și aventură, venit să admire cea de-a șaptea minune a naturii.





În loc de post scriptum...Singura "murală" pe care am văzut-o in cei 1500 de kilometri pătrați ai golfului este executată cu penson și vopsea, aduse probabil special de pe uscat, in borcan. Și poartă, din păcate, marca țării de baștină a autorului.


Îmi pare rău dacă te las cu un gust amar. Îl știu. Cu el am plecat și noi.






marți, 23 decembrie 2014

ziua 374, Hue, atunci


Situat tot în centrul Vietnamului, Hue a fost capitală până în 1945, atunci când Bao Dai, ultimul împărat al dinastiei Nguyen, abdică în fața comuniștilor. Mormintele lui și ale înaintașilor rămân, alături de palatul regal, unice mărturii ale acelor vremuri de glorie. 










O fuziune între culturi, stiluri arhitectonice și continente. Locuri in care gothicul european se impletește cu tradiția chineză și trecutul glorios cu un prezent care cere o nouă postare.