Am atacat Republica Socialistă Viet Nam dinspre Sud spre Nord și, după o călătorie de 6 ore cu autobuzul dinspre Phnom Penh (și un control vamal mai degrabă antipatic decât riguros) ne-am trezit în Ho Chi Minh, fost Saigon, fostă capitală oficială a Sudului și în continuare inima economică a țării. Prinsă la mijloc între Occident și Orient, capitalism și comunism, tradițional și modern, metropola ține împreună 10.000.000 de locuitori și cel puțin tot atâtea povești. Am încercat să le luăm pe rând și am fost întâmpinați de un popor cald și relaxat, care încă se apropie cu respect și curiozitate de turiști, mai ales în zonele mai rar călcate de aceștia din urmă.
Se simte încă perioada în care Vietnamul a fost colonie franceză, se simt anii în care americanii și-au testat armele chimice, se simt eforturile unchiului Ho de a construi un comunism zdravăn dar se simte și secolul în care trăim. Sincer, mă așteptam la o Românie a epocii de aur. Dar aveam să găsesc cu totul și cu totul altceva. Singuri, "creveții" vietnamezi fac legătura între cele două povești...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu