ziua 360, e lung pamantul, ba-i Da Lat

                     

Da Lat este o exceptie a Vietnamului, din aproape toate punctele de vedere. Nici in Nord dar nici prea in Sud, nici rece nici cald, nici ploios si nici uscat. Temperatura blocata la un perfect 24 de grade pe timp de zi, primavara nu pare sa aibe nici cap nici coada si peisajele montane ireale il fac destinatia de vacanta favorita a vietnamezilor, care-l considera orasul lunii de miere.

Miere nu am vazut, dar am mancat in nestire gem, pentru ca in zona se fac cele mai bune capsuni pe care le-am gustat vreodata. Se mai produce si cel mai cunoscut vin din tara, o cafea absolut incredibila (celebra civet coffee inclusiv) si ceva hectare de flori. Suficiente motive pentru care francezii, atunci cand au avut cum, il declarasera atat de stat in stat incat bietii localnici aveau nevoie de un permis special pentru a-si face treaba in zona. Sincer, si noua ne-a cam cazut cu tronc.

ziua 358, Mekong Delta, locul in care totul curge mai vizibil

Ming ne-a fost luntras si ghid tacut in lumea de dincolo

In Ben Tre, un satuc uitat intre ape ( dar nu numai acolo) vietnamezii obisnuiesc sa-si igroape mortii in apropierea casei. Poate si datorita faptului ca ii viziteaza mult mai des decat obisnuim noi. Micuta Phuong a murit la 8 ani, dar cred ca ii este mai bine in locul in care se juca candva, langa familie, decat intr-un cimitir. Oricum ar fi, am realizat din nou ca un mormant iti poate spune mai multe si despre viata de aici si despre cea de dincolo decat un preot.

Un grup de femei din satucul My Tho in drum spre o nunta, imbracate de sarbatoare. Le-am surprins trecand din barca in barca, intr-un echilibru precar, cu bucuria si emotiile de rigoare

Zambitor, un water buffalo care le-a vazut pe toate de o mie de ori, a lasat totul sa curga

ziua 356, Saigon, intre 10 milioane de locuitori

 Am atacat Republica Socialistă Viet Nam dinspre Sud spre Nord și, după o călătorie de 6 ore cu autobuzul dinspre Phnom Penh (și un control vamal mai degrabă antipatic decât riguros) ne-am trezit în Ho Chi Minh, fost Saigon, fostă capitală oficială a Sudului și în continuare inima economică a țării. Prinsă la mijloc între Occident și Orient, capitalism și comunism, tradițional și modern, metropola ține împreună 10.000.000 de locuitori și cel puțin tot atâtea povești. Am încercat să le luăm pe rând și am fost întâmpinați de un popor cald și relaxat, care încă se apropie cu respect și curiozitate de turiști, mai ales în zonele mai rar călcate de aceștia din urmă. 

Se simte încă perioada în care Vietnamul a fost colonie franceză, se simt anii în care americanii și-au testat armele chimice, se simt eforturile unchiului Ho de a construi un comunism zdravăn dar se simte și secolul în care trăim. Sincer, mă așteptam la o Românie a epocii de aur. Dar aveam să găsesc cu totul și cu totul altceva. Singuri, "creveții" vietnamezi fac legătura între cele două povești... 

  

ziua 355, Saigon, intre ieri si maine

ziua 324, Krabi, welcome to the jungle

ziua 322, Ao Nang - mica printesa