sâmbătă, 3 mai 2014

ziua 364, Da Lat, Crazy House

Opera viziunii extraordinare a arhitectei Dong Viet Nga, Crazy House este considerată una dintre cele mai ciudate 10 construcții din lume și un must see în Da Lat. Despre rivalul asiatic al lui Gaudi sau Tim Burton poți citi mai multe aici

Noi am ales să ne petrecem cea de-a 364-a noapte de pribegie în locul ăsta pentru că am găsit incredibil de multe similitudini cu povestea noastră, cu viața împărțită între două continente. Și pentru că este cel mai excentric loc în care te poți trezi în Da Lat în dimineața în care sărbătorești un an de Imediat Durează. Bineînțeles că mi-am adunat între timp gândurile și concluziile primului an trăit altfel, dar am să le acord o postare separată. Aici am să-mi pemit doar să punctez ce au în comun două povești ce par a fi prea frumoase pentru a fi adevărate. Dar nu-s. People just call them crazy. 
  
 Să le luăm pe rând, sunt multe...pentru început, vorba cântecului:  
  
"All it takes is one decision

A lot of guts

a little vision... "

 Au urmat apoi o grămadă de research și o mulțime de schițe și planuri ce par a fi desprinse dintr-un cu totul alt film și, ca atare, irealizabile. Greșit, orice este posibil. La limita dintre fantezie și realitate și fără nici o legătură cu socoteala din târg, a trebuit să le facem oricum. Trebuie totuși să crezi în ceva, nu?



 După care am fost liberi să ne facem bagajele și să ne părăsim temporar superba colivie din România. 

 Aveau apoi să ni se deschidă porți și ochi largi de tot catre o lume pe care o știam din poze si povestiri dar pe care nu o trăisem.


O lume nou-nouță despre care încă mă mai întreb, turisticește, 364 de zile mai târziu..."WTF?!" 



 Am mai spus-o și am s-o repet, Asia de SE nu este o altă planetă, este tot aici, aproape, la o zvârlitură de avion. Dar este un loc care mi-a sfidat toate credințele și mi-a provocat toate cunoștințele dobândite cu eforturi și strădanie în Europa. Poate clima, poate geologia, poate istoria au dictat oamenilor de aici să funcționeze după reguli atât de diferite față de ale noastre încât am început să mă îndoiesc de o mulțime de adevăruri absolute și reguli bătute în cuie în mai bine de 30 de ani. 



 Aveam, de fapt, să descoperim toate avantajele pe care le ai atunci când îți spargi naibii odată zona aia de comfort. Și bineînțeles că asta nu înseamnă neapărat să pleci câteva luni în Asia. Dacă ești inspirat și atent nici nu trebuie să pleci undeva. Esențial este să refuzi acele reguli ale jocului despre care știi că te fac nefericit sau, după cum spuneam și în altă ocazie, plictisit. Să încerci viața și altfel. Nu ai două. 


 Avantajul singurei existențe pe care o ai este că-i plină de posibilități și tu, numai tu, ii poți schimba scenariul în fiecare minut. Nimeni nu spune că drumul cel drept nu are stângi și drepte.  

 Nu există reguli, și asta este prima si una dintre cele mai importante...reguli pe care le-am învățat. Planurile sunt făcute ca să-ți dea curaj pentru primul pas. Dacă ai noroc, tot ce va urma va răsturna tot ce ai planificat.   

 Dă-i timp așadar, pentru că altceva oricum nu ai ce să-i dai la schimb, și ai să vezi cum totul din acest minunat vis ține exclusiv de punctul tău de vedere. Chiar și cele mai înspăimântătoare sau ciudate lucruri pot fi absolut fantastice, puse în lumina potrivită. 



 Și apoi, viziunea de ansamblu pe care o poți căpăta când ajungi în punctul dorit este cu adevărat neprețuită...dar te face să-ți dorești un alt punct, ca de fiecare dată, și o iei de la capăt. Șmecheria este să zâmbești între timp.  Nu ai de unde să cazi dacă nu ai urcat in prealabil. C`est la vie!

 Am ales, dintre cele 10 opțiuni disponibile, una dintre cele mai ciudate camere din ciudata casă. Beautiful-strange precum toate cele 364 de zile de până atunci. 



M-am tolănit sub iluminatorul care ne transformă vizuina, pe timp de noapte, în "a million star hotel", am privit cerul imens, m-am gândit recunoscător la toate cele de mai sus și am adormit cu zâmbetul pe buze, făcând, ca deobicei, planuri pentru felul extraordinar în care urma să ne petrecem ziua ce marca un an de altfel



 Ca să-mi confirme și întărească regula, zorii zilei au venit cu cea mai zdravănă toxiinfecție alimentară de care am avut parte. În viața asta. 




7 comentarii: