ziua 460, celălalt San José del Cabo

Nu știu la alții cum e, dar eu am un anumit tip de peisaj pe care il caut in fiecare țară pe care aleg să o văd. Un clișeu, un deja-vu, o anume vibrație pe care am reținut-o de când am simțit-o prima dată. În ceea ce privește Mexicul, m-a atras mereu filmul cu deșert și vulturi și cactuși și pietre și...mi s-a dat!

Poate că alții ajunși în San Jose căutau panorame spectaculoase cu ocean și palmieri, străduțe idilice cu buticuri corecte sau plaje infinite. Și le-au aflat, sunt sigur. Orășelul-port le are pe toate, la superlativ.

Eu aveam să mă bucur cu adevărat abia la câțiva kilometri in spatele zonei (un pic prea) civilizate, unde mă aștepta, cuminte și impresionant, filmul meu, în cel mai mic detaliu. 

Scorpioni nu am întâlnit, dar prezența lor era facultativă în scenariu, un coiot și-a făcut regulamentar apariția la apus dar nu a stat la pozat, liniștea a căzut cum trebuie.

Am adormit împăcat în seara aia.

ziua 457, Todos Santos, Welcome to the Hotel California

Nici Todos Santos nu este de pe planeta noastră.

Este un sat 100% mexican-idilic-medieval-colonial-boem-tropical-de pescari, ce numară cu greu 5000 de locuitori și nici nu-i trebuiesc mai mulți. Este perfect exact așa cum este.

Marea lor majoritate sunt vampiri oricum, pentru că în arșița zilei străduțele cu aer de colonial sunt pustii și nu se vor anima decât după apus (când locuitorii ies toți odată din biserică și se înfing in taqueria). Nu-i bai, primul e un aspect care nu face decât să-i sporească lui dramatismul și ție senzația de tropicală Moară a lui Călifar. Ba-i aici, ba nu-i de-aici.

Așezările mici au un dar al lor de a păstra foarte la-ndemână urmele tuturor epocilor prin care au trecut. Ca un fel de sandwich cu timp.

Poziționat taman pe Tropicul Cancerului și scăldat de apele Pacificului, Todos Santos este însă celebru pe întreaga coastă datorită chitaristului de la REM, Peter Buck care locuiește aici câteva luni pe an. Și organizează un festival foarte tare.

Al doilea motiv pentru care orășelul se poate mândri este Hotelul California, despre care se spune că a inspirat piesa celor de la Eagles. Nu sunt în măsură să confirm oficial povestea. Dar o fac versurile și amenajările. Eu am doar dovezi in regulă că este such a lovely place. Un hotel boutique autentic, care te asteaptă cu un restaurant spectaculos, un aer mistic și brațe larg deschise. Așa cum este adevăratul Mexic. Poftim.

Last thing I remember, I was

Running for the door

I had to find the passage back

To the place I was before

"Relax, " said the night man,

"We are programmed to receive.

You can check-out any time you like,

But you can never leave! "

True.