ziua 436, Ciudad de Mexico vechi

Orașul istoric chiar e bătrân, cu o poveste amestecată de azteci cu sânge și miere în ritualuri sacre încă de la 1325. Două sute de ani mai târziu, spaniolii înlocuiau mierea cu foc și începeau să ridice orașul vechi, așa cum este el azi. Dar au adus cu ei și arhitectura care te zăpăcește, aruncându-te intr-o ciudată și atemporală Europă. 

Să nu mă întrebi de ce l-am simțit atât de al meu. Dar așa a fost. 

Poate din cauza vremii blânde care mi-a amintit că nu am mai trăit un aprilie românesc, cu adiere de va fi bine, de patru ani.
Poate din cauza mirosului subtil al străzilor, nou și totuși știut.
Poate din pricina cultului morților, omniprezentă amintire că nu trăiești de două ori.
Sau poate au fost doar culorile.

Știu, ai să-mi spui că sunt dramatic. Dar așa e și orașul bătrân.
Doors I did not open, doors I did not close