Nu.
Am căutat ceva mai puțin previzibil, turistic sau deja comercial. De asta am și plecat de acasă până la toată urma, nu?
Și am aflat, repede și bine. Invitația mută a cititorului în palmă zărit printre uși m-a chemat irevocabl înăuntru.
Leonora Carrington?
Da!
Faptul că am aflat-o împărțindu-și acoperișul cu expoziția colectivă contemporană Cancion de cuna para un nino muerto ( sau Cântec de leagăn pentru un copil mort, pentru cei asemeni mie) nu te poate face imun la alchimiile ei.
Dimpotrivă, sentimentul straniu-frumos dintre copii și-a găsit suprarealistă completare într-unul frumos-straniu, între lucrările ei.
Dacă vrei să o afli, povestea ei, este despre curaj și viziune, Max Ernst și ospicii, romane, artă plastică, dragoste și Mexic, bineînțeles. Quite inspirational, merită să arunci un ochi.
 |
| Leonora Carrington 1917 - 2011 |
P.S: Nu ar fi drept să plec fără să-ți arăt și minunatul rit de trecere dintre expoziții, semnat de
Maribel Portela. Pe ea o găsești pe Facebook. Și merită un like.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu